Uite că a venit şi octombrie cu dimineţi surii, ori sumbre de-a binelea, cu un frig care mă scoate mult mai greu din casă şi cu dorinţa puternică de a inventa o metodă prin care ceaiul fierbinte să apară în mod miraculos chiar lângă pat în fiecare zi. Cel mai mult încerc să mă ţin la distanţă de răceală. Când eram mai mică, era tare plăcut să mă îmbolnăvesc pe vremea asta, să lipsesc de la şcoală, să stau toată ziua în pat şi să urmăresc serialele preferate, să fiu servită la pat, să mi se ofere atenţie maximă! Tata să întemeieze focul pentru prinţesică, mama cu ciorbiţa şi tot aşa. Chiar şi prin clasa a 9-a, când am avut pojar şi a trebuit să lipsesc două săptămâni, eram în culmea fericirii că pot vedea serialele coreene pe care le ratam cu programul şcoalar. Dar acum…urăsc zăcutul la pat şi toată starea aia de nimic, când nu eşti în stare să faci mai mult de câţiva paşi prin cameră, nu ai dispoziţia necesară să citeşti, să asculţi muzică, nici să dormi…nimic! Şi când te priveşti în oglindă, zăreşti o momâie. Aşadar, oameni buni, să nu vă mai aud că vreţi să vă îmbolnăviţi doar că să scăpaţi de stresul de la şcoală! Chiar nu merită!
În orice caz, dacă toamna trezeşte în mulţi dintre noi sentimente mai nesuferite, există şi o porţie mare de inspiraţie. Ceaiurile din zori capătă altă savoare, puloverele mari şi pufoase te fac să te simţi ca un bursuc drăguţ, eşarfele supradimensionale încolăcite de trei ori de după gât, băscuţe, mere cu scorţişoară şi nuci..mââm!ciocolată caldă şi dovleac copt! Ţţţ! Hai că-i un octombrie frumos, chiar şi-aşa îngheţat şi ploios.
