Ochii noştri vorbesc!

Categorisim adesea o persoana, fie şi fără să ne dăm seama, după felul în care arată, vorbeşte sau se poartă. Uneori totuşi nu avem nevoie de cuvinte, de gesturi sau de alte feluri de limbaj ca să ne formăm o părere asupra acelei persoane . Privirea dezvăluie multe lucruri despre cineva. Şi poate că vorbele nu spun întotdeauna ceea ce simţim, dar ochii trădează în mod inexplicabil sentimentele şi starea noastră interioară.
Mi-au plăcut întotdeauna privirile care ascund dorul. Să-ţi doreşti adevăratul respect din priviri, nu cel spus.Astăzi zâmbetele şi privirile intense sunt foarte preţioase şi rare, nu le mai regăseşti decât puţin. Am făcut un experiment într-una din zilele trecute, am zâmbit şi am constatat că oamenii au acel reflex de a-şi îndrepta privirea în altă direcţie. Sunt temători, uimiţi şi fug. Nu este şi cazul privirilor de dor sau celor de dragoste. Privirea persistă asupra persoanei îndrăgite, apare zâmbetul , o înclinare într-o parte a capului şi o privire pe sub gene. Ridicarea din sprâncene demonstrează interes, consimţământ şi înţelegere. De asemenea, sprâncenele sporesc energia unui zâmbet. În curtare, nu uita: priveşte ca să fii privit!

Cuvintele au fost spuse, sentimentele şi privirile se vor întalni cândva!

Anunțuri

  1. mare dreptate ai… de foarte multe ori se pun etichete unei persoane, fara ca cei din jur sa stie macar putin din viata acelei persoane… fara a sti ce simte acea persoana, fara a sti ce gandeste… fara a sti nmk… uite… spre exemplu eu… de multe ori ii aud pe altii soptind: „uite-l si pe asta… cat de urat arata”… sau: „uite ce caracter infect are… cat de urat vorbeste”… dar persoanele din jur nu se gandesc ca poate am un motiv pentru care n-am chef de nmk si ca nu am chef nici sa dau cu putina apa pe fata sau sa imi aranjez camasa in pantaloni… persoanele nu se gandesc ca poate sunt suparat sau nervos si de asta vb urat… multe persoane nu gandesc… si sa revenim la ochi… am invatat in timp sa-mi scund orice gest ar putea trada… pentru ca nu vreau ca cei din jur sa-mi vada slabiciunile… nu vreau mila nimanui…

    Apreciază

  2. Pingback: Zile de vacanţă (1) – lume nouă- | Devreme să strălucim!

  3. Pingback: Zile de vacanţă (1) – lume nouă-


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s