Notă

Într-o zi de decembrie, în apropierea Crăciunului, stăteam pe canapea în camera de zi şi, ca de obicei, citeam. Era o după-amiază întunecată şi înnorată.Nu cred că am aprins lumina, pentru că îmi stăruie în minte umbra focului din sobă proiectată pe pereţi. Focul era aproape stins.
Îmi plăcea să citesc în pădure, cu spatele lipit de un salcâm sau cu obrazul înfundat în iarbă înflorită, ori seara, cu prosopul pe mine, cu o senzaţie vag euforizantă, de frig, care-ţi face pielea de găină, sau ca acum, cu spatele lipit de sobă şi corpul încovrigat nu ştiu cum de după scânteia reflectată pe hârtie. Cuvinte fără imagini, şi o senzaţie de albăstrui-verzui când oboseşti de la atâtea litere. Te uiţi în gol ca un copil netrebnic. [nu ştiu cum am ajuns la persoana a II-a]
Bag nasul printre foi, casc, rumeg câteva clipe şi reiau. Lectura devenea lentă, lentă, ca şi cum aş fi citit cu încetinitorul. Ies un moment afară să-mi oxigenez ochii (ce mai ameţeli bizare), şi mă întorc. Ce aventură!

DSC_0288

Există mereu teama că nu citeşti destul. E ca o gheară ce mai apare subversiv când stai liniştit cu prietenii, când baţi magazinele într-un acces de shopingăreală, când stai acasă şi nu faci nimic sau când, oriunde ai fi şi orice ai face, te gândeşti – băi, ce bine era să citesc acum o carte.
Bineînţeles, e veşnicul “nu am timp”, sau „nu am chef acum”.
Hei, cartea-i chiar acolo, pe noptieră şi strigă: „Citeşte-mă, citeşte-măăă!”

Litere şi hârtie

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s