Notă

Sunt zilele acelea în care doar m-aş lăsa invăluită de mrejele necunoscutului, sau imprevizibilului. În miez de noapte, deschid larg ferestrele prin care trece parfumul vântului. Vine, nu ştiu cum, şters, de departe, ca o amintire vie. E o frenezie de dans între umbre, adiere, tăcere. Nu ştiu cum să zic, dar…toate astea mă fac fericită. Cum trec pe la fereastră soarele, copacii, stâlpii, păsările, ziua, apoi înserarea, apoi noaptea, luna. Totul e înfloritor şi renaşte.

Picture

Aici şi acolo

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s