Notă

E una din acele zile în care mă bucur fără vreun motiv anume, zâmbesc, şi încerc să prind emoţiile de un picior, de o mână, de ce apuc, să nu le mai dau drumul. Apoi îmi potolesc bătăile inimii cu un pahar zdravăn de apă. Sunt năucă, cu capul în nori, mă încrunt când trebuie să-mi recapăt echilibrul. Şi cum? Să-mi jertfesc fericirea, când am dreptul să zburd şi să uit de toate? Nu chiar. Responsabilitatea mea e să fac lucrurile cu mintea clară, dar cu entuziasm. Hm..deci, paharul cu apă rece funcţionează în mai multe privinţe: mă bucur mai…onest, mai inteligent, mai când e cazul, mai ca un om matur, mai…nu ştiu. Mai cât să-mi fie bine. Picture 045Picture 009Picture 018Picture 025Picture 024Picture 029Picture 026Picture 043Picture 047

Semnele primăverii

Anunțuri

  1. Foarte frumos la tine acolo! De-aş fi ştiut ce înseamnă viaţa printre betoane, n-aş mai fi părăsit casa părintească acum 25 de ani… Şi-acum cînd m-am întors, parcă-s ca peştele pe uscat. 😦 Cu toate astea, n-aş mai pleca de la casă decît cu picioarele înainte.

    Apreciază

    • Locurile astea pur şi simplu respiră, sunt vii, de aceea mă simt bine, mă simt liberă aici. Dar cu timpul am să plec şi eu ca o pasăre călătoare în căutare de noi aventuri, experienţe. 🙂

      Apreciază

      • Pasărea zboară, dar mereu se-ntoarce la cuib şi nicăieri nu-i mai bine ca-n acel ‘acasă’ al său. Al omului ‘acasă’ a devenit la fel de efemer ca al păsării… De-l mai găseşti cînd a te întoarce vei vrea, nu se mai ştie…
        Zboară, dară, pasăre măiastră, dar nu-ţi uita acel ‘acasă’ pe care într-un final ţi-l vei voi înapoi! 😉

        Apreciază

      • Mulţumesc asemenea! Şi dacă tot am ajuns cu vorba până aici, am să vă spun care este motto-ul meu după care mă ghidez şi pe care îl am de când eram mică :”Visele-mi sunt aripi şi cu ele zbor spre cer!” (l-am auzit prin clasa a 5-a într-un anime, dar spune atâtea…)

        Apreciază

      • Fie-ţi aripile cît mai lungi în timp! Iar cînd vei obosi de atîta zbor, aşează-te pe piscurile înalte şi te odihneşte. Ori ia-ţi paraşuta cu tine, că ştii vorba ceea: „cu cît cazi mai de sus, cu atît mai tare te doare”. 😎 Sper totuşi să nu cazi. 🙂

        Ah şi acel „vă spun” consider că l-ai adresat tuturor cititorilor; nu de alta dar încă nu vreau să mă simt atît de bătrîn pe cît sînt în buletin. 😀

        Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s