Desenând cuvintele

Picture 1042

Cuvintele îşi fac o căsuţă a lor într-un spaţiu adânc dintre inimă şi creier. Aduc un sentiment cu ele. Vin, apoi se dizolvă prin piele, se îneacă, uneori, ca şi când n-ar fi existat. E un gol de cuvinte care trebuie umplut. Apar alte cuvinte, pledează, se aşază în genunchi.

Eu stau. Şi aştept. Gata. Respir. E o răbdare sinuoasă. Uneori aţipesc, dar am grijă să-mi setez câte o alarmă în lobul urechii. Ochii sunt înăuntrul şi înafara conştiinţei, gura e-ntr-o amorţeală proaspătă. Timpul filează şi eu împreunuă cu el. E un aer care mă înconjoară cu atâta amar şi fericire, iar eu nu ştiu dacă voi striga, voi râde ori voi plânge, sau toate trei. Cred că-i vorba de o emoţie care îmi supra-încarcă sistemul.

Nu pot fi sigură dacă-i aici, înăuntru, ştiu însă că mă bucură.

Anunțuri

Un comentariu

  1. „Cuvintele îşi fac o căsuţă a lor într-un spaţiu adânc dintre inimă şi creier. Aduc un sentiment cu ele. Vin, apoi se dizolvă prin piele.”

    Cind vorbesc Romaneste sint barbar, pregatit de lupta.In Italiana ma simt amical,cordial.In Franceza vorbesc frumos spiritual.In Engleza vulgar si multe teme,politica,spiritualitate,etc..In Spaniola foarte vulgar.Am observat caci injur si ma simpt bine cind altii nu intaleg,discut la un nivel mai ridicat decit ceilalti din jurul meu din motive personale.Este greu sa-ti gasesti persoanele potrivite in jurul tau tot timpul.

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s