Concluzii

Îmi spuneam astăzi că eu m-am educat să fiu fericită, fericită singură, în timp ce alţii s-au antrenat din greu să fie fericiţi în doi. Şi ştiu că fericirea în doi te secătuieşte adesea de cheful de a sta până şi cu o carte-n mână. Mi-aş dori să văd cum fiecare om e convins că poate schimba ceva. Să nu ne pierdem prin ceilalţi, dar nici în noi înşine. E uşor să te îneci, e foarte uşor.

Cel mai greu să trăieşti cu tine e atunci când eşti cu adevărat aici şi trebuie să îţi iei viaţa în mâini în fiecare clipă şi să ştii că trebuie să iei o decizie în fiecare moment şi că nu mai poţi amâna nimic. Şi sunt totuşi aici atât de mult, încât mi se pare că nici nu sunt şi că altcineva trăieşte cu adevărat fiecare clipă.

Încep să mă obişnuiesc cu dimineţile mele la 5 şi jumătate pentru bună dimineaţa. E-aşa o întorsătură de situaţie care mă surprinde şi pe mine. Dar atâta vreme cât pot alunga durerile de cap cu mâna, înseamnă că e o soluţie foarte bună . Acum măsor timpul altfel, nu cu înţelepciune, dar cu apreciere.

daisy

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s